Via viața
A coborât pe fundul tăcitoarei ca în genune
În totală acceptare a roiului de musculițe bețive
I-am zis: nu mai vreau ca în casa mea să se facă alcool, asta e ultima oară
-ea furase de pe câmp roadele viei neîngrijite- ca o pasăre neagră
În beci, co-dependența se ascundea peste vară până copilului fără părinți îi cădeau toți dinții
Și iubirea drămuia și niciodată nu era neîntreagă
Nu mai eram nici noi fecioare
Deși scoteam cu grijă, să nu pătăm varul,
Boabele strivite, cu scheletele lor gingașe
De semințe,
Cu găleata
În trei roabe
Pentru masa creștinească
Oțet de prăștină
Prăștina nu avea nicio vină
Și asta a fost ultima oară cand am văzut via
In care bunicii culegeau in genunchi
Femeile chemau bărbații veseli
La plăcintă caldă cu brânză, pe cărarea
De lângă nuc
Și toate se duc
Și nucul uituc tăiat surcele a fost
Și campia se va așterne verde
Peste via măruntă și viața eternă
